Craciun Fericit!!!!!

“Demoncratie”

Deliric 1 & Silent Strike

© 2009 Facem Records / La Strada Music

Regie: Deliric 1

DOP: Adi Iurchevici

Editare: Dan Basu / cap_cod

Scenariu: Deliric 1

PS: Uitati-va la asta si reflectati...

"Imbratiseaza-ti tiranii, timpul a venit!"

Nici bine nu a iesit Basescu presedinte si la 20 de ani dupa ce am scapat de cosmarul osanalelor aduse lui Ceausescu, iata ca moda osanalelor reinvie culmea sub gluga "deontologismului" si cagula "comentariilor politice pertinente". Primul la cuvant s-a inscris Vladimir Tismaneanu. Urmeaza si altii scosi deja la incalzire... Mai repede baieti sa nu cumva sa raceasca funduletzul timonierului. Spor la Carling!!!!

Proba 1
Disperarea lui Mircea Geoană: Ultimul spasm al sistemului Iliescu (semnat V. Tismaneanu)

"Nimeni nu îşi savurează înfrângerea, deci nu trebuie să-i fie luată în nume de rău lui Mircea Geoana starea de descumpanită irascibilitate, probabil debutul unei nevroze, pe care o manifestă tot mai acut.Puţin stoicism, o anumită detaşare autoironică nu i-ar dăuna fostului ambasador la Washington : nu începe şi nu se termină lumea cu alegerile din decembrie 2009. Pe de altă parte, el ştie exact cu cine are de-a face. PSD-ul nu este un club ( o „famiglia”) în care se răs plă teşte eşecul, ba chiar dimpotrivă. Baronii sunt turbaţi la ora actuală şi vor acţiona mai rapid decât îşi inchipuie mulţi. Alianţa cu aripa crinică a PNL nu a dus unde se spera, în pofida jocurilor de culise şi a milioanelor investite de oligarhi. Traian Băsescu iese fortificat din verificarea voturilor anulate. Lumea este agasată de scâncetele pesediste.Andrei Pleşu scria acum câteva săptămâni că, dintre cei trei candidati, Traian Băsescu se dovedeşte singurul care acţionează ca un autentic adult. Iată că şi acum, când o minimă sportivitate ar trebui să-l stimuleze pe Mircea Geoană să conceadă victoria adversarului său, el se obstinează să ameninţe cu CEDO, cu Veneţia , cu “tovarăşa dirigintă” etc . Mircea Geoana suferă în acest moment de consecinţele a ceea ce pentru el ar ţine de domeniulabsurdului: o inversare de numere, o păcăleala, o festă a destinului. Ce refuză el însă să admită este că, acolo unde Emil Constantinescu se retrăgea smiorcăindu-se, de fapt autovictimizâ ndu-se de o manieră penibilă, Traian Băsescu a luptat temerar.Nu şi-a declarat, precum fostul rector al Universităţii din Bucureşti, “scârba pentru politică” şi nu s-a mărturisit “învins de structuri”. Sistemul ticăloşit, reţelele parazitar-oculte (cu legături estice de acum eclatante), cabalele cele mai insalubre, nu l-au înfrânt. Numai un ignar ar putea crede că referinţa la suveranitatea poporului înseamnă populism. În acest caz, populişti vor fi fost şi părinţii fondatori ai democraţiei americane.În pofida alianţelor baroce născute mai mult sau mai puţin peste noapte, prin călcarea în picioare a principiilor de către liderii PNL. Când Crin Antonescu îşi raţionalizează capitularea invocând relaţia Havel-Dubcek, el schilodeşte istoria. Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, nu este nicicum o versiune românească a lui Dubcek. În plus, Havel nu l-a însărcinat pe fostul lider comunist din perioada Primăverii de la Praga să formeze guvernul. O dovadă suplimentară (dacă mai era nevoie) a disperării, cu puternice accente antidemocratice, în rândurile invinşilor: demonstraţie în faţa Palatului Cotroceni, circa o sută de studenţi, legaţi de Uniunea Naţională a Studenţilor din România, protestează faţă de rezultatul alegerilor. Nu le place Traian Băsescu, l-ar fi dorit pe Mircea Geoana. E dreptul lor. Dar nu mă pot abţine să nu remarc similitudinile flagrante de metode între actualii demonstranţi, folosind ameninţări şi încercând să intimideze forţele de ordine, şi ciomăgarii utecişti în fruntea cărora şi-a făcut nefasta ucenicie Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD. În genere, la ora actuală, organizaţiile studenţeşti sunt cele care se opun autoritarismului de extremă stânga ori dreapta. În Venezuela , studenţii sunt în fruntea luptei societăţii civile împotriva despotismului lui Chavez. Iată că o organizaţie studenţească din România a decis să reînvie sinistrele tradiţii ale “Tineretului Progresist” născocit şi manevrat de Gheorghiu- Dej şi Ana Pauker în perioada 1945-1948. O organizaţie care a atacat continuu Tineretul Liberal şi Naţional-Ţărănist. Un instrument totalitar care a înghiţit atunci şi ce mai rămâsese din Tineretul Social Democrat.Nu pot afirma că UNSR este controlată de PSD, înteleg că are legături şi cu PNL, dar metodele amintesc, din păcate, campaniile propagandistice violente din perioada preluării puterii în ţară de către partidul comunist. Probabil că Mircea Geoană nu are habar de aceste detalii istorice. Nici nu ar avea nevoie de ele: el îi îngăduie mentorului său, Ion Iliescu, să-şi savureze acum, la bătrâneţe, retrăirea momentelor de deplorabilă satisfacţie din juneţea sa “revoluţionară”. Când aplica orbeşte directivele moscovite de distrugere a pluralismului politic şi a oricărui spaţiu de autonomie civică. Mi-i pot închipui pe foştii lideri/activiş ti ai UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România) Ion Traian Ştefănescu, Pantelimon Găvănescu, Constantin Boştină, George Copos, Octav Cozmâncă etc. urmărind încântaţi asemenea evenimente ruşinoase. Jenant, extrem de jenant acest comportament al “purtătorilor de flamuri roşii”. Pe scurt, revoltător. Sistemul Iliescu, întemeiat acum două decenii, în decembrie 1989, prin frauda semantică şi conspiraţii de palat, a fost zguduit de demersul lui Traian Băsescu de reformare a structurilor instituţionale, de eradicare a corupţiei, de întărire a statului de drept şi de condamnare a trecutului comunist. Acest sistem ticăloşit este primejduit de victoria lui Traian Băsescu.Actuala campanie pesedistă, sprijinită în chip scandalos de echipa Antonescu-Orban- Nicolai, ar putea fi văzută aşadar în perspectiva istorică drept un ultim spasm al nomenklaturii."

Mama lui boc cel mic
-poezie-

Pe o stânca neagra,
într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta,
lânga un patuc,
plânge si suspina
o batrâna mica,
care are fiu
cât un pustiulica.

Caci la guvernare
fiul ei iubit
a plecat aseara
si n-a mai venit.
Celularul suna
noaptea jumatate.

Nu-i semnal,
si totusi:
- Oare cine-i, frate?
- Eu sunt, buna maica,
fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’
si n-am mai venit
Sun din Capitala,
voi fi premier.

M-a numit chiar Zeus,
sunt timonier.
Capi­tan e dânsu’,
e ca la armata.
Mica mea ostire
fuge sfarâma­ta.

Vine criza,foamea,
oamenii ma-njur.
L-am servit pe dânsu’,
m-a mâncat în cur.
- Ce spui tu, straine?
Emil e departe,
cica de Basescu
nu se mai desparte.

Am crezut ca-i gluma,
dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte,
nu e derbedeu.
De esti tu acela,
nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus,
finca omul chel
se joaca cu tine
cum do­reste el.

Te-a numit pe tine
dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune?
Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu,
asculta-l pe mos:
dupa tine vine
Leana lu’ Cocos.

Du-te la Ba­sescu,
fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’,
sa te-ntorci la Cluj!

PS: Ceea ce ii doresc si eu!!!

Pazvante Chioru'

Acum mai bine de 200 de ani, ispravile unui pasa rebel zguduiau provinciile balcanice ale Imperiului Otoman. Ecouri ale acelor vremuri s-au pastrat pana in zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gandul la o perioada istorica indepartata si anacronica. Putin se cunoaste in prezent despre personajul istoric Pazvante. Viata si ispravile sale au fost insa strans legate de suferintele romanilor de pe malurile Dunarii, iar sfarsitul i-a fost pe masura vietii…Viata si ispravile celui care a dat limbii romane una dintre cele mai vechi expresii, des uzitata si in prezent, sunt atipice pentru majoritatea pasalelor care au servit de generatii intregi interesele Inaltei Porti. De fapt, indrazneala de neconceput pentru un supus al sultanului din acele timpuri l-a dus pe pasa Pazvante direct in cartile de istorie turcesti, el ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra autoritatii supreme de la Stambul si sa creeze un adevarat "stat" independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda proprie. Pentru istoricii pasionati, Pazvante este si astazi o personalitate greu de etichetat. Diplomat, egocentrist, maniac, fanatic, lingusitor, sadic, prieten fidel, nostalgic, invatat, vizionar, haimana, arivist, complexat, depresiv, ambitios, misogin, razbunator, el intruchipeaza perfect figura dusa pana la extrem a unui slujbas de rangul doi din Balcanii inceputului de secol 19.

Baiatul din Balcani

Undeva prin iarna anului 1758 se nastea, intr-un satuc din Bosnia, un copil a carui faima de mai tarziu va straluci putin, dar intens, in noianul de intrigi si taifasuri care zugraveste perfect imaginea unui Imperiu Otoman a carui stea incepea sa apuna. Orfan de tata de la o varsta frageda, micutul Osman duce in spate o zestre genetica diversa si un caracter pestrit si maleabil cum numai Balcanii puteau da nastere in acele vremuri. Exista o sursa conform careia Osman era fiul unei familii de romani din Valea Timocului, trecuti la Islam din simplul motiv ca astfel erau scutiti de taxele comerciale percepute de turci cetatenilor nonmusulmani din provinciile stapanite de ei. Nu exista, insa, mai multe izvoare care sa confirme ipoteza originii romanesti. Astfel, se pare ca bunicul sau facuse parte din garzile de akingii bosniaci ale orasului Sofia. De aici rezulta, de fapt, al doilea nume al tanarului Osman, Pazvantoglu, o derivatie a poreclei Pasban-Oglu, adica fiul gardianului. Bunicul sau era nascut in Bosnia din tata turc si mama croata. Mama sa avea radacini amestecate, rudele dupa bunica fiind formate din albanezi, evrei, sarbi, bulgari si turci. Tipic balcanic!Dupa moartea timpurie a tatalui, Osman ajunge in grija bunicului sau. Alaturi de acesta deprinde arta armelor, isi insuseste primele notiuni de politica si se apuca de camatarie. Cum pentru orice credincios musulman camataria este o indeletnicire strict interzisa de perceptele religioase, Osman se afla pentru prima data in viata in fata pericolului de a sfarsi in streang. Prins de autoritatile turce, are de ales intre spanzuratoare si exil. In urma interventiilor bunicului si datorita mitei avansate de acesta judecatorilor, Osman scapa de la moarte si fuge intr-o noapte din inchisoarea din Sofia, unde, spre norocul sau, o parte dintre gardieni erau vechi cunostinte ale bunicului. Cateva zile mai tarziu, Osman Pazvantoglu strabate pe furis, intr-o barca, apele Dunarii si ajunge in Tara Romaneasca. Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios, si dupa cateva scandaluri din cauza escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine fanariota, Nicolae Mavrogheni.

Politichie, smecherie, talharie…
Aflat in element propriu printre demnitarii fanarioti care parazitau Tara Romaneasca, Pazvantoglu este brusc inflacarat de ideea de a ajunge sef al garzilor domnitorului. Pentru inceput, se angajeaza in paza palatului domnesc din Bucuresti, oferindu-si serviciile ca simplu mercenar. Ajutat de insistenta si ambitia nativa, dublate de numeroase pungi de galbeni, Pazvantoglu avanseaza, ajungand in doar doi ani sef al garzilor personale de arnauti, ale domnitorului Mavrogheni. Fire sensibila, simte o stranie atractie pentru poezie si astfel ajunge sa il cunoasca si sa se imprieteneasca cu renumitul poet revolutionar grec de origine aromana Rigas Feraios. Atras de frumusetea domnitelor romance de la curte, Pazvante, dupa cum l-au denumit romanii, este respins de o asa numita jupanita Anica. Pazvante cade intr-o depresie care l-a tinut la pat timp de doua luni. Ridicandu-se plin de razbunare, dezvolta o ura bolnava impotriva femeilor, ura care va fi concretizata mai tarziu, in timpul raidurilor de jaf efectuate in Valahia, cand personal indeamna hoardele de pazvangii sa siluiasca orice femeie romanca intalnita in cale, indiferent de varsta sau rang social.Pofta de glorie si de marire a lui Pazvante nu mai putea fi tinuta in frau, astfel incat, in scurt timp, ajunge sa comploteze cu boierii fanarioti mazilirea lui Mavrogheni. Acesta afla si, turbat de furie, ordona decapitarea lui Pazvante pe o platforma construita undeva in apropiere de strada Lipscani. Nesabuitul aventurier bosniac este salvat de la moarte, in ultima instanta, de catre interventia lui Rigas Feraios, interventie dublata de o suma consistenta de bani, platita in prealabil de acesta domnitorului Mavrogheni. Pazvante trece inapoi Dunarea si organizeaza o banda de turci si albanezi, cu care incepe sa jefuiasca sistematic Balcanii in lung si in lat. Reuseste astfel sa stranga o suma considerabila de bani, pe care o va trimite direct sultanului Selim, impreuna cu asigurarea ca, daca va fi pus aga, va dubla peschesul trimis Inaltei Porti. Sultanul accepta momeala, iar Pazvante devine aga. Nemultumit, doreste sa ajunga pasa in cel mai scurt timp. Cum politica de la Stambul era indiferenta la insistentele lui, strange o armata de mercenari adusi din toate colturile Europei si se rascoala impotriva stapanirii turcesti a sultanului Selim al treilea.Pazvante nu mai poate fi oprit. In nebunia sa, creeaza un stat independent cu capitala la Vidin si se autoproclama pasa. Fascinat de puterile occidentale, dezvolta relatii diplomatice cu toate tarile din jur, ajungand chiar sa-si deschida un consulat in Republica Franceza! In anul 1798, Pazvante stapanea deja un teritoriu marginit de Dunare, Muntii Balcani, cetatea Belgradului si orasul Varna. Dus de val, nu se lasa pana nu ajunge sa bata moneda proprie, care pe o parte il infatisa, iar pe cealalta avea gravata puscaria din Sofia.

Jaf si durere in Valahia

Sultanul nu putea lasa nepedepsita indrazneala nebuna a lui Pazvante, astfel incat, in anul 1798, trimite o expeditie militara de pedepsire, compusa din 100 000 de oameni si condusa de aga Husein Kukuc. In mod bizar, armata lui Kucuk nu reuseste sa cucereasca Vidinul si, implicit, sa-l captureze pe Pazvante. Pus in fata acestei situatii, aga Kucuk da vina pe domnitorul fanariot din Tara Romaneasca, Constantin Hangerli, pe care il acuza ca nu i-a aprovizionat suficient armata. Hangerli trebuie sa plateasca oalele sparte. In consecinta, sultanul emite un firman de mazilire si executie a domnitorului fanariot, act dus la indeplinire de aga Kucuk, la data de 18 februarie 1799. In vara aceluiasi an, sultanul decide sa-l ierte pe Pazvante si se hotaraste sa-l numeasca, in sfarsit, pasa de Vidin, impresionat de ambitia de neoprit a baiatului din Balcani.Stapanit de o sete nestinsa de bani si bunuri, Pazvante intreprinde unele dintre cele mai crunte expeditii de jaf si distrugere din intreaga istorie a Tarii Romanesti. Bolnav de ura, nu se multumeste cu jefuirea satelor si targurilor, ci ordona incendierea acestora. Astfel de fapte, alaturi de siluirea femeilor si uciderea barbatilor, duc la intarirea sentimentului antiotoman printre romani, precum si la constituirea primelor cete de haiduci, organizate pe sistem militar, din Tara Romaneasca. In anul 1800 trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc si incendiaza Craiova, dintre cele circa 7 000 de case de la acea vreme doar 300 fiind salvate. Acesta situatie a dus la un fapt straniu: depasit total de realitate, domnitorul fanariot Alexandru Moruzi isi cere singur automazilirea! In ianuarie 1802, Bucurestii sunt terorizati la aflarea vestii ca Pazvante si-a trimis trupele spre capitala. Domnitorul Mihail Sutu fuge si ordona garnizoanei de arnauti albanezi sa apere orasul. Acestia se cearta intre ei, fiecare aga albanez dorind sa detina comanda. Bucurestiul cade in anarhie, fiind stapanit de bandele de pazvangii, care fraternizeaza cu vagabonzii si cersetorii locali. Aceasta situatie dramatica ia sfarsit odata cu interventia brutala a trupelor turcesti, care restabilesc ordinea.

Mort de mana Jianului?

Distrugerile aduse de Pazvante nu au ramas fara replica. Intr-un episod remarcabil si, din nefericire, prea putin cunoscut al Istoriei Romanilor, trupele de haiduci olteni, conduse de Iancu Jianu reusesc sa dea o replica pe masura atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc si erou national Iancu Jianu organizeaza o serie de incursiuni de urmarire si pedepsire dincolo de Dunare. Intr-una dintre inclestari, ajunge sa se lupte personal cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea razbunarii, Jianu-i scoate un ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de Pazvante Chioru'. Grav ranit de Jianu, el este salvat in ultima instanta de garda sa personala. Supararea peste masura a Jianului este retinuta in unele balade, celebre atat in Romania, cat si in Serbia si Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat: "Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu mana asta te omor, caine de pagan!". Marele nostru haiduc nu se opreste si, alaturi de cetele de panduri olteni, continua sa treaca Dunarea. In anul 1809, haiducii lui Iancu incendiaza Vidinul si Plevna, ucigand orice turc intalnit in cale, in replica la actiunile lui Pazvante, care atacase Craiova si incendiase satele din Oltenia. Trupele de panduri distrug din temelie raiaua turceasca de la Turnu Magurele, care devenise baza favorita de incursiuni a lui Pazvante. Iancu Jianu in persoana aprinde fitilul care va arunca in aer moscheea din Turnu Magurele. In urma acestor lovituri, turcii nu vor mai incerca niciodata construirea vreunui edificiu musulman in Valahia.Sfarsitul lui Pazvante este neclar, existand doua surse care precizeaza acest moment. Intr-una dintre variante, Pazvante moare la data de 27 ianuarie 1807, otravit de catre medicul evreu al orasului Vidin, din ordinul sultanului, varianta putin probabila din cauza faptului ca Pazvante era o sursa importanta de stoarcere a birurilor din Balcani. Mai plauzibila ramane varianta mortii sale in urma distrugerii Vidinului de catre Iancu Jianu, care probabil ca si-a indeplinit dorinta de a-l ucide pe Pazvante. De altfel, dupa episodul distrugerii Vidinului de catre panduri, nu mai apare nicio referire la Pazvante Chioru', ci doar o simpla expresie, des folosita si in zilele noastre…In orasul Vidin din Bulgaria mai pot fi vazute si astazi moscheea, biblioteca si cazarma construite… “pe vremea lui Pazvante”.

"Se facea o data o tara, in care iarna, ningea... Si in aceasta tara in fiecare iarna oamenii erau surprinsi de zapada: ba nu aveau anvelope de iarna, ba nu aveau pluguri pregatite, ba nu stiu ce solutii de dat pe drumuri"... asa as povesti in strainatate despre iernile din Romania. Si poate ca toti s-ar mira ca ei cred ca nu este posibil ca intr-o tara cu infrastructura precara sa nu fie nici macar intretinere decenta la sistemul de drumuri.
Si uite asa, saptamana asta, a nins ca in poveste si ar fi fost bine ca povestea sa se sfarseasca aici, dar nu este cazul. In Romania chiar si cativa fulgi de nea bulverseaza traficul atat in orase cat si pe drumurile nationale, deoarece pe noi iarna niciodata nu ne prinde pregatiti. Nu inteleg insa de ce? Pentru ca, observ ca vine in decembrie sau ianuarie nu in august.
Iuresul abatut de ninsoare asupra transporturilor romanesti nici nu poate fi descris: Trenurile au intarzieri de pana la 240 de ore, iar pe zonele mai grav afectate, oamenii isi petrec noptile in masini, cu motorul pornit ca sa se incalzeasca printre nameti.
Era logic ca in aceasta situatie, autoritatile sa ia pozitie, dar cum in Romania, romanii sunt buni numai la platit taxe, ministrul de resort, Berceanu a declarat in toiul iuresului ca "in momentul in care cineva reclama ca e blocat undeva, sa-l intrebam si ce numar de rovinieta are, ca sa vedem daca aceasta suma foarte mica a fost platita".
Probabil ca plecand de la declaratie a lui Berceanu toate masinile fara rovinieta spre drumul european E 85, intre Urziceni si Buzau formandu-se un blocaj de sute de masini asezate pe mai bine de 15 kilometri. Inainte de a fi indreptati catre aceasta zona, soferii au fost lipsiti de hrana si combustibil, dreptul lor la viata fiind conditionat de dreptul la rovinieta, articol ce va fi prevazut si in viitoarea Constitutie a Romaniei. Imediat dupa aceasta afirmatie s-a trecut imediat si la masuri, salvatoare (numai) din punctul autoritatilor de vedere: CNADNR a anuntat, ca circulatia autovehiculelor de mare tonaj a fost interzisa, pe toate drumurile din judetele Ialomita, Buzau, Vrancea, Galati şi Braila. Chiar si una dintre autostrazi a fost interzisa camioanelor. In plus, autoritatile locale, in prima zi de ninsoare au dat vina pe soferii care nu aveau anvelope de iarna.
Este grea viata unui om simplu sau transportator in tara asta, cand in fiecare zi autoritatile ii gasesc o singura vina... accea ca exista. Si pentru ca exista si deranjeaza trebuie sa plateasca tot felul de taxe... Pai stati?!? vreti ca pentru taxele astea sa primiti si ceva?!? nu e de ajuns ca existati?

Sursa pt caricatura http://www.ironic.ro/ (caricaturi de Mihai Matei)

Via Zoso

Pana la renumaratoare mai radem si noi...

Horia Roman Patapievici povesteşte într-un interviu publicat duminică în cotidianul La Vanguardia că ştie din surse sigure că Traian Băsescu a primit o casetă în care apare Mircea Geoană în timp ce i se face sex oral, iar şeful statului a refuzat să folosească înregistrarea împotriva acestuia.
Ciudat cum de marinerul care nu se da în lături de la lovit copii refuză să se folosească de o astfel de casetă. Dar ce mă întreb este, ce oare caută un maaaaaaaare om de cultură cum este HRP într-un scandal gen Cancan în care aproape prezidentiabilul Geoană este transformat în prezidentiabilul-porno.
Păi oare îşi da seama anturajul lui Băsescu la ce va duce acum acest zvon? Geoană va fi cu mult mai popular decât până acum, toţi românii vor vrea să fie că el.... Preşedintele porno.
Prime pagini de ziar i se vor dedica, manele i se vor cânta şi exact ca în poveste, Geoană va creşte într-un an cât alţii în patru şi va câştiga în bătălia finală atât împotrivă lui Băsescu cât şi a Nikitei sau piticului porno. Şi uite aşa Obama de România se transformă în Clinton de România. Tot respectul pentru Geoană... la cât mai multe rochite pătate!!!